Cultura sălăjeană se mută în sacul din plastic

Cultura sălăjeană este scoasă afară din casa ei. Nu iese de bună voie, ci forțată de împrejurări aparent obiective dar asupra cărora, se pare, nu se apleacă nimeni așa cum trebuie. Discutăm despre cultură, nu despre fier beton sau fântâni arteziene. Centrul de Cultură și Artă Sălaj, o instituție căreia îi datorăm de aproape un deceniu, nu doar evenimentele culturale, cele mai multe dintre ele organizate în județ, festivalurile, lansările de carte, dar și cursurile pe care copiii noștri le urmează în diferite domenii de artă. Sunt scoși din sediul lor și împărțiți care pe unde, atât cei care lucrează în acest centru cât și cei care veneau aici cu un scop unic. Acela de a se culturaliza, de a avea parte de evenimente care să le îmbogățească nu doar cultura generală, educația, personalitatea cât mai ales să–i scoată, atât cât se mai poate din negreala cotidiană de care au parte zi de zi. De la grija zilei de mâine până la tabloul general care a acaparat, mai ales acum, întregul județ, tablou mâzgălit în culorile politice. În prag de toamnă, acum, când ne adunăm de prin vacanțe și intrăm în enervantul ritm zilnic, Centrul de Cultură și Artă ar fi trebuit să îl găsim acolo unde a fost de la început.

Într-un cadru potrivit, într-o atmosferă care să inspire chiar și prin zidurile care compun spațiile – cultură, frumos, diferit. În prag de toamnă ploioasă și urâtă această instituție intra cum se spune în pâine pentru sălăjenii care găsesc din ce în ce mai puțin motive de bucurie la ei în județ. O decizie deja luată aruncă în cutii din carton și saci din plastic munca de peste nouă ani a unor oameni care s-au încăpățânat să țină steagul culturii sălăjene nu doar sus, ci și într-un loc de cinste, un loc ales, care să nu poarte în el plumbul și urâtul atât de specific altor instituții de care fiecare dintre noi dăm zilnic cu capul. Fiecare dintre noi știm ce înseamnă cultura pentru o comunitate. Iar dacă nu știm, trebuie să învățăm, să înțelegem și să acceptăm un adevăr care ne poate costa viitorul, acela că un popor, o comunitate în care cultura lipsește ori e pusă la colț, este nu doar o comunitate care riscă să rămână bătută în cap ci, mai grav, riscă să devină sclavul umil al unui sistem, indiferent care ar fi acela. Oamenii privați de una dintre cele mai nobile și frumoase ramuri ale spectrului existenței noastre – Arta – indiferent de forma ei, sunt oameni pierduți. Oameni care concep și cresc copii care nu vor reuși să se dezvolte din acest punct de vedere crucial, oameni care vor crește și vor da piept cu maturitatea fiind săraci și insipizi pe dinăuntru.

De ce se întâmplă acest lucru? De ce în Centrul de Cultură nu vor mai exista cultura și arta? Pentru că acest centru va fi mutat prin săli de clase, poduri, mansarde, poate niște subsoluri frumos decorate, iar în locul birourilor, dar mai ales al spațiilor în care se desfășurau până acum toate activitățile enumerate mai sus și multe altele, activități în care sunt implicați copii, elevi, tineri dar și artiștii consacrați ai Sălajului și invitații care trec pragul județului nostru se mută direcții și servicii din Consiliul Județean, așadar în locul acestora, vor fi aduse birouri direcții și servicii din Consiliul județean. Nicio treabă cu arta și cultura – normal; îi dăm afară pe cei de aici și îi aducem pe alții care n-au nici în clin nici în mânecă cu acest sector. Desigur, mutări sunt necesar a fi făcute pentru că palatul Administrativ intră în reabilitare. Dar ce facem, scoatem cultura afară, îi trimitem pe copiii de la Școala Populară de Artă prin Porolissum sau Dumbrava sau unde găsim un loc pe undeva? Scoatem micul muzeu de artă populară și mica bibliotecă plină de cărți de ți-e mai mare dragul să le ții sub ochi – obiective la care s-a muncit ani la rând, și aducem în locul lor statistici și saci cu dosare, birouri, directii? Altă soluție nu există? Sigur că și cei din Consiliu Județean care părăsesc spațiile pentru că se reabilitează clădirea, trebuie să funcționeze undeva. Dar această decizie este anacronică indiferent cum ai privi-o. M-aș fi așteptat ca măcar un consilier județean să pună în plenul vreunei ședințe o întrebare măcar. Secția de conservare și promovare a culturii tradiționale; secția Școala populară de arte și meserii; secția Ansamblul folcloric „Meseșul; revista și editura „Caiete Silvane”, Ecouri Meseșene și alte, multe alte „branduri” culturale din acest loc atât de frumos de Românie, lucruri pe care alții și le-ar dori, vă spun ceva? Dacă da, atunci cu siguranță veți înțelege de ce scoaterea Centrului de Cultură și Artă din casa lui reprezintă de fapt scoaterea noastră, a tuturor celor care iubim cultura, în stradă, acum în prag de iarnă. Putem să ne gândim de două ori înainte să facem o mutare anormală, ce poate fi înlocuită cu o altă decizie, mai înțeleaptă, mai firească? Nu poți trata cultura așa cum tratezi alt domeniu, n-o poți compara cu nimic pentru că ea reprezintă poate cea mai sacră și pură avere pe care noi o mai avem. Și de care depinde urma pe care o lăsăm în calea celor care vin, dar mai ales viitorul lor, șansa lor de a nu ajunge inculți, săraci, mediocri. O comunitate de proști care, prin lipsa acestui element vital – cultura – poate fi atât de ușor de manipulat!

Da, zălăuanii sau chiar sălăjenii care locuiesc departe de Zalău, au plătit județului bani mulți pentru ca micuții lor să intre în tainele muzicii, picturii sau în oricare domeniu, la Școala de Arte, acolo. Fix acolo, la Centrul de Cultură. Nu în Dumbrava Nord, nu prin holuri insalubre sau pustiite, nu la mansarda vreunei școli, nu prin alte spații. Ci acolo, pentru că acolo e Centrul de Cultură și nu poate fi în altă parte împărțit de mila decidenților și hăcuit, după care trimis să respire pe unde s-o putea. Nimeni nu întreabă nimic, nimeni nu întreabă de ce și nimeni nu întreabă dacă poate acum, în al doisprezecelea ceas, cineva cu putere de decizie se mai poate gândi înainte să scoată cultura sălăjeană de sub acoperișul ei. Soluții sigur sunt. Măcar o parte dintre activități ar putea rămâne acolo, la locul lor, astfel încât și cei din CJ care, desigur, nu sunt foarte bucuroși că se mută, ar putea conviețui și lucra în condiții normale. Ar fi bine ca cei care pot decide să se gândească la viitorul acestui județ și prin prisma culturii – poate cel mai sensibil și nobil domeniu pe care îl mai avem, atât cât îl mai avem. Ce să vă mai spun, lucruri de finețe? Lucruri delicate, pe care cei care iau sau vor lua o asemenea decizie nu vor să le înțeleagă? Da! Cultura se face într-un anumit cadru. Nu coci plăcinte, nu înfiletezi șuruburi. Un loc care să-ți dea o stare, care să fie capabil să te scoată din anormalul cotidian și să te așeze cu delicatețe într-un loc în care să fii capabil să creezi, să înveți, să-ți deschizi “ceakrele” imaginației, potențialul și simțurile și să te simți pregătit de actul creativ.

Nu s-a plâns nimeni, niciunul dintre cei care țin acest centru în palme nu a venit să anunțe ori să critice această decizie pe care eu o consider gravă și eronată, eu doar am aflat ce se întâmplă cu ei și deși nu mă leagă vreo prietenie cu cineva de acolo, am simțit nevoia să aduc și în fața voastră, a cititorilor noștri, acest subiect. Dacă am greșit cu ceva în cele relatate, îmi cer de pe a cum scuze. Dacă cei care au luat aceste decizii au greșit, poate mai pot repara, în cel de-al doisprezecelea ceas, ceva. I-am văzut zilele trecute nu doar pe cei care lucrează acolo, ci mai ales pe copii – triști, tăcuți, dezamăgiți, Unii împachetau cărțile, alții costumele populare și tot ceea ce un Centru de Cultură cu care orice județ s-ar mândri, a strâns de-a lungul anilor. Un astfel de centru îl scoți din clădirea lui doar dacă pică vreo bombă sau devine impropriu ori un pericol pentru cei de acolo. În alte condiții, un astfel de gest, indiferent de raționamentele prezentate de unii, comiți un act nesăbuit, cu consecințe care se vor răsfrânge asupra tuturor celor care mai cred în cultură și care așteaptă un strop de frumos în viața lor aici, în cel mai trist oraș din regiune. Cultura – purtătorul de cuvânt al civilizației, e trimisă la Zalău, pe vreme bacoviană, să funcționeze și să se dezvolte în sacul din plastic. Un „cadou” oferit acum, când Centrul de Cultură și Artă Sălaj a împlinit 9 ani. Dar mai este încă timp pentru o judecată nu doar dreaptă, ci mai ales blândă. Pentru că în orice colț de lume, cultura trăiește și se dezvoltă prin iubirea și blândețea oamenilor de care depinde zi de zi.